Tu ai știut
„Tu ai știut…” – așa îți spune
Glasul ce încă te mai cheamă:
„Din clipa-n care te-am ales,
Ți-am cunoscut întreaga cale.
Mai înainte de-a te naște,
Ți-am cunoscut al vieții drum;
Ți-am văzut și biruința,
Dar și căderea de acum.
Ți-am numărat suspinele,
Ți-am strâns în palme orice plâns;
Când te-ai crezut uitat de toți,
Eu te-am purtat neîntrerupt.
Ți-am fost lumină în furtună,
Ți-am fost putere când cădeai;
Și când nimeni nu te vedea,
Eu eram lângă tine-n văi.
Dar tot Eu văd și ce ascunzi,
Ce omul nu poate vedea.
Căci ochii Mei pătrund adâncul
Și cercetează inima.
Poți ascunde înaintea lumii
Ceea ce porți adânc în piept;
Dar înaintea Feței Mele
Totul rămâne descoperit.
Dacă în inima ta păstrezi
Lucruri pe care le-ai ascuns,
Să știi că înaintea Mea
Nimic nu este nepătruns.
Eu nu privesc la înfățișare,
Nici la cuvinte, nici la rang;
Ci caut sufletul ce plânge
Și omul sincer, fără gând viclean.
Sunt unii care plâng în taină,
Răniți de ceea ce-au văzut;
Se întreabă: „Doamne, unde ești?”
Dar Eu le spun: „Eu am știut.”
Am văzut și rana lor,
Și lupta dusă în ascuns;
Nicio lacrimă vărsată
Nu s-a pierdut pe-acest pământ.
De aceea, vino iar la Mine,
Cu inima deschisă Mie.
Căci Eu nu caut doar o slujbă,
Ci viață plină de tărie.
Eu te-am chemat să fii lumină,
Oriunde Eu te-am așezat.
Prin viața ta și prin iubire
Să faci Cuvântul cunoscut.
Nu te-am chemat să cauți slava
Ce piere-odată cu pământul;
Ci să rămâi credincios chemării
Și să vestești al Meu Cuvântul.
De ce privești la slava lumii,
Când Eu ți-am pregătit un cer?
De ce alergi după aplauze,
Când Eu răsplata ți-o ofer?
Eu văd și lacrima ascunsă,
Și dorul celui părăsit;
Dar văd și inima ce-și pierde
Fiorul sfânt de la început.
Mai sunt atâtea inimi frânte,
Mai sunt atâtea fără glas;
Mai sunt atâtea oi pierdute
Ce Mă așteaptă pas cu pas.
Nu te grăbi să vezi doar paiul
Din ochiul celui de lângă tine;
Privește-ntâi spre a ta cale:
Mai arde dragostea de Mine?
Când fiecare se cercetează,
Eu vindec rana din altar;
Și dragostea din nou unește
Ce-a risipit vrăjmașul iar.
Lasă în mâna Mea dreptatea,
Eu vă cunosc pe fiecare.
Tu umblă drept, cu inimă curată,
Și fii lumină pe cărare.
Întoarce-te la dragostea dintâi,
Ce-ți ardea vie la început.
Eu sunt Același ieri și astăzi…
Ți-am cunoscut întreaga cale.
Tu să nu uiți
Eu am știut.
Amin!
Poezia „Tu ai știut” s-a născut în urma multor situații și încercări pe care le vedem sau le trăim zi de zi. De multe ori privim la cei din jur și vedem paiul din ochiul fratelui nostru, dar uităm să privim la bârna din ochiul nostru.
Oamenii văd doar ceea ce este la suprafață, însă Dumnezeu cunoaște totul despre noi: fiecare gând, fiecare durere, fiecare cădere și fiecare pas. Nimic nu este ascuns înaintea Lui.
Mulțumesc Domnului că m-a călăuzit și a fost cu mine în timp ce scriam această poezie. Sper ca mulți să se regăsească în versurile ei și să fie îndemnați la cercetare.